La mulți luni! că ani…
Să știi că am mâncat tort astăzi, de luna ta, un tort nu neapărat bun dar măcar scump. Cumva, în toată agitația asta de a avea grijă să te creștem sau cel puțin să nu ne ucidem reciproc (zic de mine și mami) am ratat momentul oportun pentru a cumpăra un tort de dă-i doamne, așa că am rămas cu ce-am rămas și na, a fost tort, ce mă tot plâng atâta…

Au fost toți bunicii pe aici, inclusiv bunica care a avut grijă de tine în primele săptămâni (zic primele săptămâni de zici că ai 7 ani…) și am realizat că avem stiluri tare diferite de a te trata și a rezolva situațiile care apar cu fizicul tău. Părăntingul este de departe diferit. Unii ar putea zice chiar că nu te iubim când face comparație între noi și buni; dar lasă că vezi tu ce înseamnă asta (sau mai degrabă vom vedea noi cât de mare e diferența cu adevărat) după ce mai crești și te lăsăm vreo săptămână/două în cantonament… abia aștept :D.

Am decis ca, de la această scriere înainte, să las câteva propoziții, la final, care să caracterizeze perioada dar care să nu dea prea multe detalii. Astfel că, concluzii după o lună, în cele ce urmează:

ai 4 kg dude! practic ești mai multă cu 30% decât erai atunci când ai făcut primul icnet

când te apuci de urlat, urli, nu te joci (n-am crezut în ideea de colici, iar colicilor nu le-a păsat de ce credeam noi)

sunt super mândru de mami, care te iubește și când strigi și când te uiți în zare, precum se uită o căprioară spre farurile unui tir